Fericirea de a ajunge la Urgențe n-o doresc nimănui. Chiar şi calitatea de însoțitor nu este una de bun augur dacă doreşti să rămâi cât de cât normal.
La Unitatea de Primiri Urgențe de la Spitalul Județean este agitație. Oameni bolnavi, asistente, medici mai puțini, însoțitori grămadă. Anumite limbi nu le desluşesc, însă încerc să redau fidel ceea ce un domn de culoare îi spune unui conațional: „Haz morokar sokeres pârrr, pârrr„. Apoi râd amândoi. Deci e de bine, mai ales că veniseră cu o doamnă a cărui durere era transpusă în lacrimi. „Mama dumneavoastră?„. „Nu. Tâna!„. Am încheiat discuția întrucât am citit în ochii lor viziuni privind integritatea mea corporală.
Afară, aparținătorii fumează în draci. Se vorbeşte la telefon. Chiar şi cu divinitatea. „Am fost la biserică şi am vorbit cu Dumnezeu. Va fi bine„. Imediat, este chemată de un medic. Probabil, vorbeşte şi cu el. O domnişoară, vorba vine, cu o rochie ce nu-i permitea să se aplece într-un unghi 9 grade pentru că ar fi dat lumea în şoc anafilactic se ceartă cu cineva: „Pentru că aşa am spus eu! Clar? Altfel îmi bag p..a!„. Deci, de aceea nu se apleacă. 9 grade… uite şi nouă vieți… o pisică neagră ce împodobeşte acest peisaj plin de speranță. Salvările aduc noi pacienți. Automatele de cafea din hol… sunt asaltate. Afară se tot fumează în draci. Un hidrant este postat strategic vizavi… pentru orice eventualitate. Un domn cu o burtă proeminentă poartă un tricou pe care scrie citeț… SEX. Nimeni nu îi dă atenție. O maşină de la Şcoala de şoferi AUTO VIP… merge în reluare. La volan un elev. În dreapta, instructorul. A venit la un pacient, dar înainte de a intra îl învață pe tânăr parcarea din lateral. Taman din lateral apare o maşină de pompe funebre din care răsună pentru toți ascultătorii prezenți… muzică latino. Băieții sunt pregătiți. În spate au un sicriu. Şi o cruce. Ne facem toți cruce, mai puțin cei doi cu tâna. Domnişoara cu rochița la 9 grade anunță triumfător: „Gata fată. Am scăpat. L-am internat. Ne vedem la cafea?„. Deci… e în regulă. Vine un nou val cu oameni bolnavi. Au trecut trei ore de când aştept. Nu-i mult, având în vedere cât mai am de aşteptat pentru un spital regional. Îmi pun ochii în pământ. Cineva, probabil din grupul #rezist, a scris cu ceva cretă pe trotuar Duie Mragnea. O altă limbă pe care nu o înțeleg. Totuşi, am înțeles pe deplin că la urgențe poți veni sănătos şi poți pleca bolnav. Sau poți pleca pe ritmuri latino într-o maşină de pompe funebre. Sănătate… vă anunț când am scăpat. Dacă mai scap…
E cam greu de scăpat . Am o surioară medic primar anestezist la Tg Mures . Cand era studentă si vreun coleg era afon , profesorul il apostrofa de genul ” bă , tu vrei să ajungi medic la Bistrita ? „. Am fost , suntem si vom fi Caracalulul medicinei romanesti .
Asa este….aveti dreptate….