Stiu, pare comic. Am incercat sa eliberez o veverita dintr-o cusca. Da, exista o veverita in captivitate in Bistrita. Primarul orasului a sechestrat-o, dupa ce in prealabil perechea sa murise din cauza unei hemoragii interne. Impreuna cu alti cetateni am demarat un demers „Eliberati veverita”. In Bistrita nu exista Protectia animalelor. Nu-mi explic de ce. Asa cum nu-mi explic de ce pentru cruzime nu poate fi pedepsit nimeni. Am vrut sa eliberam un animal captiv, stresat si apatic. Poate si depresiv deoarece de cateva luni bune este singur.
Multi au vorbit despre veverita ca despre un simbol. Inclusiv eu. De fapt, nu este un simbol. Ar fi trebuit sa fie o normalitate, nu o anormalitate. De obicei simbolul are un nume. Am gresit pentru ca am incercat sa ma comport normal, atat eu cat si ceilalti. Am protestat in tacere in Consiliul Local si am crezut ca o sa sensibilizam. Nu ai cum sa sensibilizezi pietrele. Trebuia sa ramanem anonimi. Dar din dorinta de a vedea si ceilalti, din dorinta de a capata o sustinere morala, din dorinta de a vedea ca nu gresim…ne-am expus. Public. A fost ca la circ. Ca intr-o campanie electorala.
Am promis ceva…crezand ca vom castiga adepti si vom reusi normal, legal, ca in democratie. Asta seara m-am lamurit definitiv ca pe facebook toata lumea are curaj. Toata lumea spune ca vine, toata lumea se mobilizeaza, dar…..la fata locului au fost 90 la suta ziaristi si restul prieteni ai ziaristilor. Putini. Vreo 30 de suflete. Ziaristii m-au filmat cand incercam sa deschid cu cheia lacatul. N-am reusit. Nu ma pricep. Am citit in ochii confratilor din presa foamea de stire de senzational nicidecum o legatura afectiva legata de un demers care, poate, multora li se pare banal si nefiresc. Au fost si cateva exceptii, dar in esenta multi s-ar fi bucurat sa dea exclusiv momentul cand eu sau ceilalti chiar comiteam o infractiune!
Da, ne-am asumat si eu, si Dorin, si Remus, si Marius, si Tina un demers la limita legalitatii. Poate si putin dincolo. Nu furam. Nu puneam in pericol statul de drept. Trageam un semnal de alarma. Cineva, revolutionar in exprimarea de pe facebook ne-a scris ironic …” de asta va arde voua cand astia vor gratierea coruptilor?”. Exact. Pentru ca dincolo de furia provocata de cativa politicieni slugarnici, societatea civila nu trebuie sa uite ca aceste gesturi ce exprima umanul in sine…nu trebuie sa dispara! N-am reusit sa infaptuim o infractiune, desi am primit incurajari de la Bucuresti, Constanta, Pitesti, Timisoara. Culmea, mai multe decat din Bistrita. Societatea civila pare impartita, oamenii au devenit inerti ceea ce pentru administratie si politic vine ca o manusa. Bistrita merita un primar ca Ovidiu Cretu. Bistrita merita un asemenea Consiliu Local. Bistrita merita o voliera pentru o veverita, merita un pod spre nicaieri, o partie la 600 metri altitudine, drumuri proaste etc. N-o spun ironic, ci asumat, intr-un context in care lupta civica este purtata de cativa ziaristi si doi- trei cetateni care nu se inteleg intre ei.
Sunt jurnalist, formator de opinie cica. Asta seara m-am simtit invins. Sistemul si prejudecatile mi-au dat o palma. La Oradea…un politist a oprit circulatia pentru ca o rata si puii sai sa poata traversa strada. A fost laudat. Inteles. Cu toate ca nu a procedat tocmai legal. In Romania exista locuri unde omenia, grija fata de natura…supravietuieste. la Bistrita supravietuieste bine mersi ipocrizia. Unii au preferat un meci. Altii sa stea in fotoliu si sa motaie. Noi am preferat sa incercam sa ajutam un animal. O veverita. N-am reusit sa spargem lacatul si sa devenim infractori. Regret ca v-am inselat asteptarile. Dar ma bucur ca nu m-am inselat pe mine. Sunt inca om.
P.S. Apreciez nespus umorul bun, de calitate. A face glume de colhoz…ca nu ni s-au potrivit cheile, ca nu stim sa dam o spargere denota mult curaj. Pe facebook. Dragilor, ceea ce faceti voi acum…eu am invatat sa nu fac. Asa m-am alfabetizat in meserie. Voi ati ramas la bastonase.
Comenteaza