Nu știu câți își aduc aminte că, înainte de Revoluție, alegerea secretarului general al partidului sau președintelui, ceea ce era aceeași flatulență comunistă, nu avea pretenții de unanimitate. În ziarul Scânteia, rezultatul alegerilor era ceva de genul 98,9 la sută, restul până la unanimitate fiind considerat o fărâmă de democrație pe care statul socialist o [...]